Găsește dentistul perfect pentru tine în câteva momente

Cât rezistă fațetele dentare și cum trebuie întreținute? Fațetele dentare pot rezista, în medie, aproximativ 10–15 ani sau chiar mai mult în cazul celor ceramice , dacă sunt corect realizate și întreținute. Fațetele din compozit au, în general, o durată de utilizare mai scurtă, de aproximativ 5–7 ani, însă aceasta poate varia în funcție de material, tehnica de aplicare și obiceiurile pacientului. Durata de viață a fațetelor dentare nu depinde doar de materialul din care sunt realizate. Igiena orală, sănătatea gingiilor, mușcătura, bruxismul și controalele stomatologice periodice influențează în mod direct rezistența lor în timp. O fațetă dentară nu este o lucrare care nu necesită întreținere după aplicare. Chiar dacă materialul este rezistent, dintele natural de dedesubt și țesuturile din jur trebuie protejate în continuare. 1. Cât rezistă fațetele dentare ceramice? Fațetele ceramice sunt apreciate pentru aspectul natural, stabilitatea culorii și rezistența lor în timp. În condiții favorabile, acestea pot rezista aproximativ 10–15 ani sau chiar mai mult. Unele studii clinice au raportat rate ridicate de supraviețuire la 10 ani. O analiză sistematică publicată în 2021, care a inclus 6.500 de fațete ceramice, a estimat o rată cumulată de supraviețuire de 95,5% la 10 ani. Acest rezultat reprezintă o estimare statistică pentru grupul analizat, nu o garanție pentru fiecare pacient. <Citerefs{[“turn978485search1”,“turn978485search4”]}/> Fațetele ceramice prezintă câteva caracteristici importante: Își păstrează, în general, culoarea foarte bine; Au o suprafață netedă și un aspect apropiat de cel al smalțului natural; Rezistă bine la uzura obișnuită; Pot fi afectate de fracturi sau ciobiri în cazul unor suprasolicitări; Necesită igienă orală și controale periodice. Durata lor de utilizare depinde și de cât de mult smalț a fost păstrat pentru adeziune, de proiectarea restaurării și de respectarea indicațiilor medicului. 2. Cât rezistă fațetele dentare din compozit? Fațetele din compozit sunt realizate dintr-un material rășinos aplicat direct pe dinte sau confecționat indirect, în funcție de tehnica utilizată. În general, acestea au o durată de utilizare mai scurtă decât fațetele ceramice, fiind frecvent estimate la aproximativ 5–7 ani. Pot necesita însă lustruiri, reparații sau înlocuiri mai devreme, în funcție de solicitările la care sunt supuse.  Printre caracteristicile lor se numără: Pot fi realizate într-un timp relativ scurt; În anumite situații permit reparații directe; Sunt mai susceptibile la modificări de culoare; Pot pierde din luciu în timp; Pot prezenta uzură sau ciobiri. Alegerea între ceramică și compozit trebuie făcută în funcție de situația clinică, obiectivele estetice și așteptările pacientului. 3. Ce factori influențează durata de viață a fațetelor dentare? Chiar dacă două persoane au același tip de fațete, acestea nu vor avea neapărat aceeași durată de utilizare. Există mai mulți factori care pot influența rezistența lucrărilor. Calitatea materialului și a lucrării Materialul utilizat, proiectarea fațetei, adaptarea acesteia și tehnica de cimentare influențează stabilitatea și rezistența în timp. Cantitatea de smalț păstrată Smalțul oferă un substrat favorabil pentru adeziunea fațetelor. Atunci când indicația este corect stabilită și prepararea este conservatoare, condițiile de adeziune pot fi mai favorabile. Igiena orală Fațetele nu protejează dintele împotriva cariilor. Placa bacteriană se poate acumula la marginea restaurării, iar lipsa igienei poate favoriza apariția cariilor și a inflamației gingivale. Bruxismul Scrâșnitul sau încleștarea dinților pot produce forțe suplimentare asupra fațetelor. În timp, acestea pot favoriza fisurarea, ciobirea sau desprinderea lucrărilor. Mușcătura Contactele dentare incorecte sau suprasolicitarea anumitor dinți pot afecta rezistența fațetelor. De aceea, verificarea mușcăturii face parte din planificarea și monitorizarea tratamentului. Obiceiurile alimentare Mușcarea alimentelor foarte dure sau utilizarea dinților pentru deschiderea ambalajelor pot crește riscul de deteriorare a restaurărilor. 4. Cum trebuie întreținute fațetele dentare? Întreținerea fațetelor dentare presupune, în primul rând, respectarea regulilor obișnuite de igienă orală. Faptul că dinții sunt acoperiți cu fațete nu înseamnă că pot fi neglijați. Pentru a le menține în stare bună, sunt recomandate următoarele măsuri: Periaj de două ori pe zi Folosește o periuță cu peri moi și o pastă de dinți cu fluor. Periajul trebuie realizat corect, fără presiune excesivă asupra dinților și gingiilor. Curățarea spațiilor interdentare Folosește ață dentară sau alte mijloace de curățare interdentară recomandate de medic. Este important să cureți și zonele de contact dintre dinți, unde se poate acumula placa bacteriană. Evitarea obiceiurilor care pot deteriora fațetele Nu folosi dinții pentru a deschide ambalaje și evită să muști direct din obiecte foarte dure, precum gheața sau anumite coji și sâmburi. Protecție în cazul bruxismului Dacă scrâșnești sau încleștezi dinții, medicul poate recomanda o gutieră de protecție, în special pe timpul nopții. Controale stomatologice periodice Vizitele regulate permit verificarea integrității fațetelor, a marginilor acestora, a gingiilor și a mușcăturii. Frecvența controalelor se stabilește în funcție de riscurile și nevoile fiecărui pacient. Igienizare profesională Detartrajul și igienizarea profesională ajută la menținerea sănătății gingiilor și a dinților. Procedurile trebuie adaptate tipului de restaurare și efectuate cu instrumente și tehnici potrivite. Recomandările de igienă sunt similare celor pentru dinții naturali: periaj cu pastă fluorurată de două ori pe zi și curățare interdentară zilnică.  5. Fațetele dentare se pătează sau își schimbă culoarea? Fațetele ceramice au o bună stabilitate cromatică și sunt mai rezistente la pătare decât smalțul natural sau materialele compozite. Totuși, acest lucru nu înseamnă că întregul zâmbet nu își poate modifica aspectul în timp. Dinții naturali care nu sunt acoperiți de fațete se pot colora din cauza consumului de cafea, ceai, vin roșu sau a fumatului. De asemenea, placa bacteriană și tartrul acumulate în apropierea gingiilor pot afecta aspectul estetic. Fațetele din compozit sunt mai susceptibile la modificări de culoare și pot necesita lustruiri periodice pentru menținerea luciului. Este important de reținut că albirea dentară nu schimbă culoarea fațetelor deja aplicate. Dacă apare o diferență de nuanță între restaurări și dinții naturali, soluția trebuie discutată cu medicul stomatolog. 6. Ce probleme pot apărea la fațetele dentare în timp? Fațetele dentare sunt restaurări rezistente, dar nu sunt lipsite de riscuri sau complicații. Printre problemele care pot apărea se numără: Ciobirea sau fracturarea: poate apărea în urma traumatismelor sau a suprasolicitării; Desprinderea fațetei: poate fi determinată de probleme de adeziune sau de forțe masticatorii excesive; Cariile la marginea fațetei: pot apărea atunci când placa bacteriană nu este îndepărtată corespunzător; Inflamația gingivală: poate fi favorizată de igiena deficitară sau de contururi protetice necorespunzătoare; Sensibilitatea dentară: poate apărea după prepararea dintelui sau în cazul unor probleme dentare asociate. Dacă observi că o fațetă s-a ciobit, s-a desprins sau simți o modificare a mușcăturii, este recomandat să te adresezi medicului stomatolog. Nu încerca să o lipești singur și nu amâna evaluarea. 7. Când trebuie înlocuite fațetele dentare? Fațetele nu trebuie înlocuite automat după un anumit număr de ani. Decizia se ia în funcție de starea lor și de sănătatea dinților pe care sunt aplicate. Înlocuirea poate fi necesară dacă: Fațeta este fracturată și nu poate fi reparată; Restaurarea s-a desprins în mod repetat; Există carie la nivelul dintelui; Marginile nu mai sunt corespunzătoare; Apar modificări care afectează funcționalitatea sau estetica; Există probleme gingivale asociate lucrării. În unele situații, o fațetă poate fi reparată sau recimentată, dacă medicul consideră că există condiții favorabile. În alte cazuri, este necesară realizarea unei noi restaurări. Este important ca înlocuirea să fie făcută numai după evaluarea dintelui natural. Scopul este păstrarea cât mai multor țesuturi dentare sănătoase și evitarea intervențiilor inutile. 8. Întrebări frecvente despre durata și întreținerea fațetelor dentare Fațetele dentare pot rezista toată viața? Nu există o garanție că fațetele vor rezista toată viața. Cele ceramice pot avea o durată de utilizare îndelungată, însă pot necesita reparații sau înlocuire în funcție de evoluția situației clinice. Ce rezistă mai mult: fațetele ceramice sau cele din compozit? În general, fațetele ceramice au o durată de utilizare mai mare și o stabilitate cromatică mai bună. Cele din compozit pot necesita mai frecvent lustruiri, reparații sau înlocuire. Pot face detartraj dacă am fațete dentare? Da. Igienizarea profesională este importantă și după aplicarea fațetelor. Medicul sau igienistul trebuie să utilizeze instrumente și tehnici adecvate pentru tipul de restaurări existente. Pot mânca normal dacă am fațete dentare? Da, după finalizarea tratamentului și acomodarea cu restaurările poți avea o alimentație obișnuită. Totuși, este recomandat să eviți mușcarea obiectelor foarte dure și folosirea dinților pentru activități care pot deteriora fațetele. Fațetele dentare se pot desprinde? Da, deși nu este un eveniment obișnuit atunci când tratamentul este corect realizat. Dacă o fațetă se desprinde, este important să păstrezi lucrarea și să te adresezi medicului pentru evaluare. Dacă am bruxism, pot avea fațete dentare? În anumite cazuri, da, însă bruxismul trebuie evaluat înainte de tratament. Medicul poate recomanda măsuri de protecție, precum o gutieră, pentru reducerea riscului de fracturare sau desprindere. Fațetele dentare necesită o pastă de dinți specială? Nu este obligatoriu să folosești o pastă specială. De regulă, este recomandată o pastă cu fluor, neabrazivă, împreună cu o periuță cu peri moi. Medicul poate indica produse specifice în funcție de situația orală. Concluzie Fațetele dentare ceramice pot rezista aproximativ 10–15 ani sau chiar mai mult, în timp ce cele din compozit au, în general, o durată de utilizare mai scurtă. Longevitatea lor depinde de material, de modul în care au fost realizate, de mușcătură și de igiena orală. Pentru a le menține în stare bună, sunt importante periajul de două ori pe zi, curățarea interdentară, evitarea obiceiurilor care pot deteriora restaurările și controalele stomatologice periodice. O fațetă dentară bine realizată are nevoie de aceeași atenție acordată sănătății orale ca un dinte natural.

Care este diferența dintre implant dentar și punte dentară și ce variantă este mai bună? Atunci când pierzi un dinte, există mai multe metode prin care acesta poate fi înlocuit. Două dintre cele mai utilizate soluții sunt implantul dentar și puntea dentară . Ambele pot reda funcționalitatea și aspectul zâmbetului, însă diferă prin modul în care sunt susținute, etapele tratamentului și impactul asupra dinților vecini. Principala diferență este că implantul dentar înlocuiește rădăcina dintelui lipsă și susține o coroană proprie , în timp ce puntea dentară înlocuiește dintele lipsă printr-o lucrare sprijinită pe dinții vecini . Alegerea între cele două variante depinde de starea dinților rămași, cantitatea de os disponibilă, sănătatea gingiilor, mușcătură și particularitățile fiecărui pacient. Nu există o soluție universală, potrivită tuturor situațiilor. 1. Ce este implantul dentar? Implantul dentar este un dispozitiv, realizat de obicei din titan sau aliaj de titan, care se inserează chirurgical în osul maxilar sau mandibular. Acesta înlocuiește rădăcina dintelui pierdut și oferă suport pentru o coroană dentară. Un dinte pe implant este alcătuit, în general, din trei componente: Implantul dentar: componenta inserată în os; Bontul protetic: elementul de legătură dintre implant și coroană; Coroana dentară: partea vizibilă, care reproduce forma și funcția dintelui natural. După inserare, implantul are nevoie de o perioadă de vindecare și integrare în os, numită osteointegrare. Ulterior, poate fi realizată lucrarea protetică definitivă, în funcție de planul de tratament. Avantajele implantului dentar: Înlocuiește dintele lipsă fără să fie necesară, de regulă, șlefuirea dinților vecini; Oferă suport independent pentru coroana dentară; Transmite forțele masticatorii către os; Poate contribui la limitarea resorbției osoase în zona respectivă; Permite înlocuirea unui dinte fără implicarea directă a dinților sănătoși din apropiere. Dezavantajele implantului dentar: Necesită o intervenție chirurgicală; Tratamentul poate dura câteva luni; Este necesară o cantitate suficientă de os sau, în unele cazuri, o procedură de adiție osoasă; Pot exista contraindicații sau factori de risc care trebuie evaluați; Necesită igienă atentă și controale periodice. 2. Ce este puntea dentară? Puntea dentară este o lucrare protetică fixă utilizată pentru înlocuirea unuia sau mai multor dinți lipsă. În varianta clasică, aceasta este susținută de dinții naturali aflați de o parte și de alta a spațiului edentat. De exemplu, dacă lipsește un dinte, iar dinții vecini pot servi drept suport, medicul poate realiza o lucrare formată din trei elemente: O coroană pe primul dinte de susținere; Un dinte artificial care înlocuiește dintele lipsă; O coroană pe al doilea dinte de susținere. Dinții de susținere sunt preparați pentru a permite fixarea lucrării protetice. Avantajele punții dentare: Nu necesită inserarea chirurgicală a unui implant; Poate fi realizată, de regulă, într-un interval mai scurt; Este o lucrare fixă, care nu trebuie îndepărtată de pacient; Poate fi o soluție potrivită atunci când dinții vecini au deja nevoie de coroane; Poate înlocui unul sau mai mulți dinți, în funcție de condițiile clinice. Dezavantajele punții dentare: În varianta clasică, dinții vecini trebuie preparați; Dinții de susținere preiau forțele transmise prin lucrare; Igienizarea sub corpul punții necesită instrumente și tehnici speciale; Dacă unul dintre dinții de susținere dezvoltă o problemă, stabilitatea întregii lucrări poate fi afectată. 3. Care sunt diferențele dintre implantul dentar și puntea dentară? Cele două variante pot oferi rezultate funcționale și estetice bune, dar există diferențe importante în ceea ce privește susținerea lucrării și etapele tratamentului. Implant dentar: Este susținut de os; Înlocuiește rădăcina dintelui lipsă; Nu necesită, de regulă, prepararea dinților vecini; Presupune o intervenție chirurgicală; Necesită o perioadă de vindecare și integrare osoasă. Punte dentară clasică: Este susținută de dinții naturali vecini; Nu înlocuiește rădăcina dintelui lipsă; Necesită prepararea dinților stâlpi; Nu presupune inserarea unui implant în os; Poate fi finalizată, în general, într-un timp mai scurt. Alegerea nu trebuie făcută doar în funcție de durata tratamentului sau de aspectul lucrării. Este important să fie analizate și consecințele pe termen lung asupra dinților rămași și asupra țesuturilor de susținere. 4. Când este recomandat implantul dentar? Implantul dentar poate fi o soluție potrivită atunci când pacientul a pierdut un dinte, iar dinții vecini sunt sănătoși și nu au nevoie de restaurări extinse. Prin înlocuirea independentă a dintelui lipsă, implantul permite păstrarea dinților vecini fără prepararea lor pentru susținerea unei punți clasice. Înainte de recomandarea unui implant, medicul trebuie să analizeze: Cantitatea și calitatea osului; Starea gingiilor și sănătatea parodontală; Poziția dintelui lipsă; Mușcătura și forțele masticatorii; Starea generală de sănătate și factorii care pot influența vindecarea. În anumite cazuri, poate fi necesară adiția osoasă sau o altă procedură pregătitoare înainte de inserarea implantului. 5. Când este recomandată puntea dentară? Puntea dentară poate fi o alternativă potrivită atunci când dinții vecini au deja obturații mari, coroane vechi sau alte probleme care justifică restaurarea lor protetică. De asemenea, poate fi luată în considerare atunci când pacientul nu poate sau nu dorește să urmeze o intervenție chirurgicală pentru implant dentar. Puntea poate fi recomandată și în anumite situații în care condițiile locale sau generale nu permit realizarea unui implant în condiții favorabile. Totuși, medicul trebuie să verifice dacă dinții care vor susține lucrarea sunt suficient de rezistenți și au un suport parodontal adecvat. 6. Ce se întâmplă dacă nu înlocuiești un dinte lipsă? Pierderea unui dinte nu afectează doar aspectul zâmbetului. În timp, spațiul rămas liber poate determina modificări la nivelul dinților vecini și al mușcăturii. Printre posibilele consecințe se numără: Înclinarea sau migrarea dinților vecini către spațiul liber; Migrarea dintelui antagonist în direcția spațiului edentat; Modificarea contactelor dintre dinți; Dificultăți de masticație, în funcție de localizarea dintelui lipsă; Resorbția progresivă a osului în zona în care dintele nu mai este prezent. Aceste modificări nu apar în același ritm la toți pacienții, dar pot complica ulterior tratamentul de înlocuire a dintelui. De aceea, este recomandată evaluarea stomatologică după pierderea unui dinte. 7. Cât durează tratamentul cu implant dentar comparativ cu puntea dentară? Durata diferă în funcție de complexitatea cazului și de procedurile necesare. În cazul implantului dentar , tratamentul poate include: Consultația și evaluarea radiologică; Planificarea poziției implantului; Inserarea implantului; Perioada de vindecare și osteointegrare; Realizarea și fixarea coroanei definitive. În funcție de situația clinică, tratamentul poate dura câteva luni. Dacă este necesară adiția osoasă sau există alte proceduri pregătitoare, durata poate crește. În cazul punții dentare , etapele sunt, în general: Consultația și evaluarea dinților de susținere; Prepararea dinților stâlpi; Amprentarea sau scanarea digitală; Realizarea lucrării în laborator; Proba și cimentarea punții. Puntea poate fi finalizată, de regulă, mai repede decât un tratament cu implant, însă durata exactă depinde de starea dinților și de complexitatea lucrării. 8. Care variantă rezistă mai mult în timp? Atât implanturile dentare, cât și punțile dentare pot avea o durată de utilizare îndelungată, dacă sunt corect realizate și întreținute. Durabilitatea depinde de mai mulți factori: Calitatea planificării și a execuției; Igiena orală; Sănătatea gingiilor și a osului; Mușcătura și eventualele suprasolicitări; Prezența bruxismului; Controalele și igienizările periodice. Este important de reținut că implantul nu este lipsit de riscuri. Pot apărea complicații precum inflamația țesuturilor din jurul implantului sau probleme protetice. Nici puntea nu este o soluție permanentă garantată: dinții de susținere pot dezvolta carii sau afecțiuni gingivale. Prin urmare, niciuna dintre variante nu trebuie considerată o soluție care nu mai necesită monitorizare după finalizarea tratamentului. 9. Întrebări frecvente despre implantul dentar și puntea dentară Este mai bun implantul dentar decât puntea dentară? Nu în toate situațiile. Implantul poate fi avantajos atunci când dinții vecini sunt sănătoși și există condiții osoase favorabile. Puntea poate fi potrivită atunci când dinții vecini au deja nevoie de coroane sau când implantul nu este recomandat. Se poate pune un implant dentar dacă nu am suficient os? În anumite cazuri, da. Pot fi necesare proceduri de adiție osoasă sau alte tehnici de pregătire a zonei. Medicul stabilește posibilitatea tratamentului în urma investigațiilor. Puntea dentară afectează dinții vecini? Puntea clasică presupune prepararea dinților care o susțin. Din acest motiv, starea și rezistența acestora trebuie evaluate înainte de tratament. Cât timp durează realizarea unei punți dentare? De regulă, mai puțin decât un tratament complet cu implant dentar. Durata depinde de numărul dinților implicați, de starea lor și de complexitatea lucrării. Pot înlocui mai mulți dinți lipsă cu implanturi? Da. Implanturile pot susține coroane individuale, punți fixe sau lucrări protetice extinse. Numărul implanturilor necesare depinde de distribuția spațiilor edentate și de planul protetic. Se poate realiza o punte dentară pe implanturi? Da. O punte poate fi susținută și de implanturi dentare, nu doar de dinți naturali. Aceasta este o soluție diferită de puntea clasică sprijinită pe dinții vecini. Ce se întâmplă dacă nu înlocuiesc dintele lipsă? În timp, dinții vecini se pot înclina, dintele antagonist poate migra, iar osul din zona respectivă se poate resorbi. Efectele diferă de la un pacient la altul, motiv pentru care este indicată evaluarea stomatologică. Concluzie Implantul dentar și puntea dentară sunt două soluții pentru înlocuirea dinților lipsă, dar au indicații și caracteristici diferite. Implantul înlocuiește rădăcina dintelui și permite realizarea unei coroane independente, în timp ce puntea dentară folosește dinții vecini pentru susținerea lucrării. Cea mai potrivită variantă se stabilește în urma unei evaluări individuale, luând în considerare sănătatea dinților rămași, osul disponibil, mușcătura și obiectivele pacientului.

Retracția gingivală înseamnă retragerea gingiei de pe dinte, astfel încât rădăcina rămâne expusă. Poate afecta unul sau mai mulți dinți și poate avansa fără durere. Semnele obișnuite sunt sensibilitatea la rece sau la cald, dinții care par mai lungi și modificarea liniei gingiei. Uneori este legată și de poziția sau de forma dintelui. Care sunt cauzele retracției gingivale? De cele mai multe ori apare din mai mulți factori asociați: igienă orală deficitară sau neregulată (placă bacteriană, tartru, afecțiuni parodontale), periaj prea energic sau cu o periuță nepotrivită, înghesuiri dentare sau poziții anormale ale dinților, scrâșnitul dinților (bruxism), fumat și anumite particularități anatomice sau genetice ale gingiilor. Medicul stabilește care factori contează în cazul tău și îți spune atât tratamentul potrivit, cât și ce ai de schimbat în rutina zilnică pentru ca retracția să nu avanseze. Care este diferența dintre grefa clasică și Tehnica Pinhole®? Grefa clasică înseamnă două zone operate: gingia retrasă și palatul, de unde se recoltează țesut. Recuperarea durează de regulă 2-3 săptămâni și poate implica disconfort. Tehnica Pinhole® lucrează printr-o microperforație cât un vârf de ac, prin care gingia este repoziționată cu instrumente speciale, fără incizii clasice și fără suturi. Pentru a susține și fixa gingia folosim membrane de colagen și un concentrat obținut din sângele pacientului. În majoritatea cazurilor este o singură intervenție, cu o singură zonă de vindecare. Câți dinți pot fi tratați într-o ședință? Se pot trata până la 14 dinți pe o arcadă într-o singură intervenție, de aproximativ 60 de minute. Dacă este nevoie de intervenție pe ambele arcade, acestea se tratează în două ședințe, în două zile succesive. Prin comparație, la grefa clasică se tratează de regulă 1-2 dinți pe ședință. Tehnica Pinhole® este dureroasă? Zona este anesteziată local înainte de intervenție, deci nu simți durere în timpul ei. Perforația este mică, nu există incizii și suturi ca la grefă, iar în majoritatea cazurilor nu se recoltează țesut din cerul gurii. Disconfortul de după este, de regulă, redus și controlabil cu un analgezic obișnuit. La cerere se poate apela la sedare conștientă, asistată de medic anestezist; în aproximativ 90% dintre cazuri intervenția s-a făcut fără ea. Cât durează recuperarea? Majoritatea pacienților își reiau activitățile obișnuite de a doua zi, de regulă în 24-48 de ore. Pentru o perioadă scurtă eviți alimentele dure sau crocante, iar în primele două săptămâni există restricții la periajul zonei tratate. Vindecarea completă durează câteva săptămâni; în acest timp pot apărea mici senzații, de regulă nedureroase, pe măsură ce țesuturile se așază și membranele de colagen se integrează. Rezultatele sunt de lungă durată? Da, rezultatele pot fi de lungă durată; avem cazuri stabile și după mai mult de 10 ani. Pentru asta este important să corectăm cauza care a dus la retracție, de exemplu ocluzia incorectă, periajul agresiv sau bruxismul. Se poate garanta rezultatul intervenției? Nu. Rezultatul unui tratament medical nu poate fi garantat, iar legal nici nu avem voie să o facem. Pe baza cazurilor anterioare, medicul îți poate estima la consultație cât din rădăcină poate fi acoperit. Au existat și cazuri în care am reintervenit pentru corecții.

Boala parodontală este numită „silent killer” deoarece poate progresa fără a prezenta simptome evidente, ceea ce face dificilă detectarea sa într-un stadiu incipient. În stadiile inițiale, aceasta poate fi asimptomatică sau poate prezenta simptome minore, cum ar fi gingivita (roșeața și inflamația gingiilor), sângerarea gingiilor și respirația urât mirositoare. Dacă boala parodontală nu este tratată în stadiile incipiente, ea poate progresa și poate duce la distrugerea țesuturilor de susținere ale dinților, inclusiv a gingiilor, ligamentelor și osului din jurul dinților. Această distrugere poate duce la afecțiuni mai grave, cum ar fi pierderea dinților, infecții ale sinusurilor sau chiar boli ale inimii și ale altor organe.