Atunci când vorbim despre refluxul gastric, cei mai mulți oameni se gândesc la arsuri în capul pieptului sau la gustul acid din gură. Puțini știu însă că această afecțiune poate avea un impact important și asupra sănătății orale. Expunerea repetată a dinților la acidul gastric poate duce, în timp, la eroziunea smalțului și la alte probleme dentare care necesită tratament. Dacă suferi de reflux gastroesofagian (GERD) sau ai simptome frecvente de reflux, este important să înțelegi cum îți poate afecta zâmbetul și ce măsuri poți lua pentru a-l proteja. Ce este refluxul gastric? Refluxul gastric apare atunci când conținutul acid al stomacului urcă în esofag și, uneori, ajunge până în cavitatea orală. Dacă acest lucru se întâmplă frecvent, acidul intră în contact cu dinții și începe să atace smalțul, stratul protector al acestora. Spre deosebire de carii , care sunt provocate de bacterii, eroziunea dentară cauzată de reflux este rezultatul acțiunii directe a acidului asupra suprafeței dinților. Cum afectează acidul gastric dinții? Smalțul dentar este cea mai dură substanță din corpul uman, însă nu este invincibil. Contactul repetat cu acidul gastric îl poate demineraliza și subția treptat. Pe măsură ce smalțul se pierde, pot apărea: sensibilitate la rece, cald sau dulce; modificarea culorii dinților, care devin mai gălbui deoarece dentina devine mai vizibilă; margini dentare transparente sau subțiate; uzură accentuată a suprafețelor dentare; risc crescut de fisuri și fracturi. Aceste modificări apar treptat și, de multe ori, pacientul nu le observă decât atunci când disconfortul devine evident. Care sunt semnele care ar trebui să te trimită la medic? Dacă ai reflux gastric și observi una sau mai multe dintre situațiile de mai jos, este recomandat să programezi un consult stomatologic : dinții au devenit sensibili fără un motiv aparent; suprafața lor pare mai netedă și mai lucioasă decât înainte; observi modificări de culoare; simți disconfort la consumul alimentelor acide; apar ciobiri sau fisuri fără traumatisme. Medicul stomatolog poate identifica din timp semnele de eroziune și poate recomanda soluții pentru limitarea deteriorării. Ce NU este recomandat după un episod de reflux? Un gest pe care multe persoane îl fac instinctiv este să se spele imediat pe dinți după ce au simțit gustul acid în gură. De fapt, acest lucru poate agrava problema. Imediat după contactul cu acidul, smalțul este temporar mai vulnerabil. Periajul poate accelera uzura acestuia. În schimb, este recomandat să: clătești gura cu apă; poți folosi o apă de gură fără alcool sau o soluție recomandată de medic; aștepți aproximativ 30-60 de minute înainte de periaj. Cum îți poți proteja dinții dacă ai reflux? Pe lângă tratamentul recomandat de medicul gastroenterolog, câteva măsuri simple pot reduce efectele refluxului asupra sănătății orale: efectuează controale stomatologice periodice; folosește o pastă de dinți pentru remineralizarea smalțului, dacă este recomandată; limitează consumul de băuturi și alimente foarte acide; hidratează-te corespunzător; evită mesele abundente înainte de culcare; discută cu medicul despre controlul eficient al refluxului. În anumite cazuri, medicul stomatolog poate recomanda tratamente de protecție a smalțului sau restaurări estetice dacă eroziunea este avansată. De ce este important diagnosticul precoce? Eroziunea dentară nu poate fi reversibilă odată ce smalțul s-a pierdut. Tocmai de aceea, identificarea timpurie a modificărilor este esențială. Un consult periodic permite depistarea primelor semne înainte ca acestea să ducă la sensibilitate accentuată, fracturi sau necesitatea unor tratamente complexe. Refluxul gastric nu afectează doar sistemul digestiv, ci poate avea consecințe importante și asupra sănătății orale. Din fericire, printr-o colaborare între medicul gastroenterolog și medicul stomatolog, precum și prin controale regulate și o igienă orală corectă, efectele asupra dinților pot fi reduse semnificativ. La Neoclinique, privim sănătatea orală ca parte integrantă a sănătății generale. Dacă te confrunți cu reflux gastric și ai observat modificări ale dinților sau sensibilitate dentară, programează un consult . Un diagnostic la timp poate face diferența dintre un tratament simplu și unul complex.

Mulți oameni ajung la stomatolog abia atunci când apare durerea. Din păcate, în acel moment, problema este de cele mai multe ori mai gravă, iar tratamentul devine mai complex, mai lung și mai costisitor. Realitatea este simplă: cea mai accesibilă investiție pe care o poți face pentru sănătatea dinților tăi este prevenția. Prevenția costă mai puțin decât tratamentul O consultație periodică și o igienizare profesională pot identifica problemele încă din fazele incipiente, atunci când acestea sunt ușor de tratat. De exemplu, o carie descoperită la timp poate necesita doar o obturație (plombă). Dacă este ignorată, bacteria continuă să avanseze și poate afecta nervul dintelui, situație în care tratamentul devine mult mai complex: tratament de canal , reconstrucție și, în multe cazuri, o coroană dentară . În unele situații, dintele nu mai poate fi salvat, iar soluția rămâne extracția și înlocuirea lui cu un implant dentar . Toate aceste etape implică timp, mai multe vizite și costuri semnificativ mai mari decât o simplă consultație făcută la momentul potrivit. Unul dintre cele mai mari mituri este că, dacă nu doare, totul este în regulă. În realitate, multe afecțiuni dentare evoluează în tăcere. Cariile aflate la început, inflamațiile gingivale sau chiar boala parodontală pot progresa luni sau chiar ani fără simptome evidente. În momentul în care apare durerea, problema este deja într-un stadiu avansat. Tocmai de aceea, controalele stomatologice efectuate la fiecare șase luni permit depistarea acestor probleme înainte ca ele să afecteze sănătatea și bugetul pacientului. Igienizarea profesională nu este un moft Chiar dacă te speli corect pe dinți acasă, există zone în care periuța nu poate îndepărta complet placa bacteriană și tartrul. În timp, acestea favorizează apariția cariilor, inflamațiilor gingivale și bolii parodontale . Prin detartraj, periaj profesional și AirFlow, medicul elimină depunerile care nu pot fi îndepărtate prin periajul zilnic. Această procedură contribuie nu doar la un zâmbet mai curat și mai luminos, ci și la reducerea riscului unor tratamente costisitoare în viitor. Prevenția înseamnă și educație Consultațiile periodice oferă ocazia de a primi recomandări personalizate privind igiena orală. De la alegerea unei periuțe potrivite și a unei paste de dinți adecvate, până la utilizarea corectă a aței dentare sau a dușului bucal, toate aceste obiceiuri pot face diferența pe termen lung. Micile schimbări în rutina zilnică pot preveni apariția unor probleme care, în timp, ar necesita intervenții complexe. Sănătatea orală influențează sănătatea întregului organism Prevenția nu înseamnă doar evitarea cariilor. Numeroase studii au arătat că sănătatea orală este strâns legată de sănătatea generală. Inflamațiile gingivale netratate pot influența evoluția unor afecțiuni precum diabetul, bolile cardiovasculare sau anumite complicații în timpul sarcinii. Prin urmare, o vizită periodică la medicul stomatolog reprezintă o investiție în sănătatea întregului organism, nu doar a dinților. O investiție mică astăzi poate însemna economii importante mâine Prevenția nu elimină complet posibilitatea apariției unor probleme dentare, însă reduce considerabil riscul ca acestea să ajungă în stadii avansate. Consultațiile regulate, igienizările profesionale și o rutină corectă de îngrijire acasă sunt cele mai eficiente metode prin care poți evita tratamente complexe și costisitoare. Un zâmbet sănătos nu se construiește într-o singură zi și nici doar atunci când apare o urgență. Se construiește prin grijă constantă, controale regulate și decizii luate la timp. La Neoclinique, credem că cel mai bun tratament este cel de care nu vei avea nevoie niciodată datorită prevenției. Programează un control stomatologic la fiecare șase luni și oferă zâmbetului tău șansa de a rămâne sănătos pentru mulți ani.

„Oricum sunt dinți de lapte și vor cădea.” Este una dintre ideile care îi poate face pe părinți să amâne vizita copilului la medicul stomatolog atunci când observă o carie sau o altă problemă dentară. În realitate, dinții de lapte au un rol mult mai important decât poate părea la prima vedere. Ei nu sunt doar niște dinți „temporari” care așteaptă să fie înlocuiți. Participă la masticație, vorbire și dezvoltarea armonioasă a aparatului dento-maxilar și, foarte important, contribuie la păstrarea spațiului necesar pentru erupția dinților permanenți. Pierderea prea devreme a unui dinte de lapte poate permite dinților vecini să se deplaseze către spațiul rămas liber. Astfel, dintele permanent care trebuie să erupă ulterior poate avea mai puțin loc la dispoziție. De aceea, sănătatea dentiției temporare poate influența felul în care se dezvoltă viitoarea dantură a copilului. Ce sunt dinții de lapte? Dinții de lapte, numiți și dinți temporari sau deciduali, reprezintă prima dentiție a copilului. Dentiția temporară completă este alcătuită din 20 de dinți: 8 incisivi; 4 canini; 8 molari. Primii dinți apar, în general, în jurul vârstei de 6 luni, însă există variații perfect normale de la un copil la altul. În jurul vârstei de 2-3 ani, majoritatea copiilor au toți cei 20 de dinți temporari erupți. Începând aproximativ de la 6 ani începe perioada dentiției mixte, în care în cavitatea orală se găsesc simultan dinți de lapte și dinți permanenți. Procesul de înlocuire continuă pe parcursul mai multor ani. Este important de înțeles că dinții temporari nu trebuie să dispară cât mai repede pentru a „face loc” celor definitivi. În mod normal, fiecare dinte de lapte trebuie să își îndeplinească rolul până în apropierea momentului în care succesorul său permanent este pregătit să erupă. De ce sunt importanți dinții de lapte? Dinții temporari îndeplinesc mai multe funcții esențiale în dezvoltarea copilului. 1. Ajută copilul să mestece corect O dantură temporară sănătoasă îi permite copilului să mestece alimentele confortabil și eficient. Un dinte afectat de o carie profundă, dureros sau infectat poate determina copilul să evite masticația pe partea respectivă sau anumite alimente. 2. Participă la dezvoltarea vorbirii Dinții, limba și buzele lucrează împreună pentru pronunțarea anumitor sunete. Dinții anteriori, în special, participă la articularea corectă a vorbirii. 3. Au rol estetic Zâmbetul este important inclusiv pentru copii. Problemele dentare vizibile pot influența confortul copilului în interacțiunile sociale, mai ales pe măsură ce acesta crește. 4. Contribuie la dezvoltarea aparatului dento-maxilar Masticația și funcționarea normală a dentiției fac parte din procesul complex de creștere și dezvoltare a structurilor orale. 5. Păstrează spațiul pentru dinții permanenți Acesta este unul dintre cele mai importante roluri ale dinților temporari. Dinții de lapte ocupă pe arcade pozițiile necesare până când dinții permanenți succesori sunt pregătiți să erupă. Cu alte cuvinte, dintele de lapte poate fi privit și ca un „păstrător natural de spațiu”. Cum pregătesc dinții de lapte locul pentru dinții permanenți? Sub dinții temporari se dezvoltă, în timp, o mare parte dintre dinții permanenți care îi vor înlocui. Pe măsură ce dintele permanent se dezvoltă și se apropie de momentul erupției, rădăcina dintelui temporar se resoarbe treptat. Dintele de lapte devine mobil și, în cele din urmă, cade, permițând succesorului permanent să erupă. Acesta este procesul fiziologic normal. Până la acel moment, însă, dintele temporar ocupă o anumită poziție pe arcadă și contribuie la menținerea spațiului. Problemele pot apărea atunci când acest proces este întrerupt și un dinte de lapte este pierdut cu mult înainte de momentul său natural. Ce se întâmplă dacă un dinte de lapte cade prea devreme? Pierderea prematură a unui dinte temporar poate avea consecințe diferite în funcție de dintele afectat, vârsta copilului, dezvoltarea dintelui permanent, spațiul existent pe arcadă și particularitățile mușcăturii. După pierderea unui dinte, spațiul rămas liber nu rămâne obligatoriu neschimbat. Dinții vecini se pot deplasa sau înclina către spațiul liber. În anumite situații, acest lucru poate reduce spațiul disponibil pentru dintele permanent care urmează să erupă. Pot apărea astfel: reducerea spațiului disponibil pe arcadă; înghesuirea dinților permanenți; erupția unui dinte într-o poziție nefavorabilă; rotații dentare; modificări ale alinierii dinților; modificări ale mușcăturii; necesitatea evaluării sau tratamentului ortodontic. Pierderea prematură a unui dinte de lapte nu înseamnă automat că un copil va avea nevoie de aparat dentar. Riscul și consecințele trebuie evaluate individual. Tocmai de aceea, dacă un dinte temporar este pierdut înainte de termen, este indicat un consult stomatologic. Cariile dinților de lapte trebuie tratate? Da. Faptul că un dinte urmează să fie înlocuit nu înseamnă că o carie poate fi ignorată. O carie dentară este un proces evolutiv. Lăsată netratată, aceasta poate avansa în profunzimea dintelui și poate ajunge la pulpa dentară. În funcție de situație, copilul poate ajunge să prezinte: sensibilitate; durere; dificultăți la masticație; inflamație; infecție; abces; afectarea țesuturilor din jurul dintelui; necesitatea unor tratamente mai complexe; pierderea prematură a dintelui. În plus, dintele permanent aflat în dezvoltare poate fi situat în apropierea rădăcinilor dintelui temporar. Din acest motiv, infecțiile dentare la copii nu trebuie neglijate. Tratamentul precoce este, în general, mai simplu decât intervenția asupra unei probleme ajunse într-un stadiu avansat. „Dar dacă dintele oricum va cădea, de ce să îl mai tratăm?” Pentru că între momentul în care apare caria și momentul în care dintele ar trebui să cadă în mod natural pot exista luni sau chiar ani. Un molar temporar, de exemplu, poate fi necesar copilului o perioadă considerabilă. Medicul stomatolog nu decide tratamentul unui dinte doar în funcție de faptul că acesta este temporar. Se iau în considerare mai mulți factori: vârsta copilului; dintele afectat; cât de aproape este momentul schimbării lui; profunzimea cariei; starea pulpei dentare; prezența sau absența unei infecții; gradul de resorbție a rădăcinilor; poziția și stadiul de dezvoltare ale dintelui permanent; posibilitatea restaurării dintelui; riscul pierderii de spațiu. În unele cazuri dintele poate fi restaurat. În alte situații poate fi necesar un tratament al pulpei dentare, iar în cazurile în care dintele nu mai poate fi păstrat poate fi indicată extracția. Planul de tratament este individualizat. Când poate fi necesară extracția unui dinte de lapte? Obiectivul este păstrarea dintelui temporar atunci când acest lucru este posibil și benefic pentru copil. Există însă situații în care un dinte nu mai poate fi menținut în siguranță. Extracția poate fi luată în calcul, în funcție de evaluarea medicului, în situații precum: distrucție coronară extinsă, care nu mai permite restaurarea dintelui; anumite infecții dentare; traumatisme severe; mobilitate patologică; anumite tulburări ale erupției; persistența unui dinte temporar care interferează cu erupția celui permanent; alte situații stabilite în urma examenului clinic și, atunci când este necesar, radiologic. Important este ca extracția să nu fie privită automat drept cea mai simplă soluție doar pentru că este vorba despre un dinte de lapte. Ce este un menținător de spațiu? Atunci când un dinte temporar este pierdut prematur, medicul poate analiza dacă este necesară menținerea spațiului până la erupția dintelui permanent. În anumite cazuri poate fi recomandat un menținător de spațiu. Acesta este un dispozitiv conceput pentru a ajuta la păstrarea spațiului necesar dintelui permanent și pentru a limita deplasarea nedorită a dinților vecini. Există mai multe tipuri de menținătoare de spațiu, fixe sau mobilizabile, iar alegerea lor depinde de situația clinică. Orice copil care pierde un dinte de lapte devreme are nevoie de menținător de spațiu? Nu. Necesitatea unui menținător de spațiu se stabilește individual. Medicul poate lua în calcul: ce dinte a fost pierdut; vârsta dentară a copilului; timpul rămas până la erupția dintelui permanent; spațiul existent pe arcadă; gradul de înghesuire dentară; dezvoltarea dintelui permanent; ocluzia copilului; momentul în care s-a produs pierderea dintelui; igiena orală; cooperarea copilului; existența altor probleme dentare sau ortodontice. De aceea, nu este recomandată aplicarea unui menținător de spațiu „din principiu”, fără evaluare stomatologică. De ce molarii de lapte sunt atât de importanți? Părinții acordă uneori mai multă atenție dinților din față deoarece aceștia sunt vizibili. Din punct de vedere funcțional și al păstrării spațiului, molarii temporari sunt însă extrem de importanți. Ei participă la masticație și ocupă spații care vor fi utilizate ulterior de dinții permanenți succesori. Pierderea prematură a unui molar temporar poate favoriza migrarea dinților vecini și reducerea spațiului disponibil. De aceea, o carie pe o măsea de lapte nu ar trebui ignorată doar pentru că dintele respectiv va fi schimbat cândva. La ce vârstă cad dinții de lapte? Schimbarea dinților este un proces gradual și există variații individuale. În general, primii dinți temporari încep să se schimbe în jurul vârstei de 6 ani. Orientativ, procesul se desfășoară astfel: aproximativ 6-8 ani: se schimbă frecvent incisivii centrali și laterali; aproximativ 9-12 ani: se schimbă caninii și molarii temporari; până în jurul vârstei de 12-13 ani, majoritatea dinților temporari au fost înlocuiți. Aceste intervale sunt orientative. Unii copii își schimbă dinții ceva mai devreme sau mai târziu. Mai importantă decât o anumită vârstă este succesiunea dezvoltării dentare și situația individuală a copilului. Atenție la molarul de 6 ani: nu este un dinte de lapte O confuzie frecventă apare în jurul vârstei de 6 ani. În această perioadă erupe primul molar permanent, cunoscut popular drept „molarul de 6 ani”. El apare în spatele ultimilor molari de lapte și nu înlocuiește niciun dinte temporar. Din această cauză, părinții îl pot confunda cu o măsea de lapte și pot presupune că, dacă se cariază, va fi schimbată. Molarul de 6 ani este însă un dinte permanent și trebuie păstrat toată viața. Erupția lui este unul dintre motivele pentru care controalele stomatologice regulate sunt deosebit de importante în această etapă. Este normal ca dinții permanenți să pară prea mari? Da, de multe ori părinții observă că incisivii permanenți sunt mult mai mari decât dinții de lapte pe care îi înlocuiesc. Această diferență poate crea impresia că dinții permanenți nu vor avea suficient spațiu. În perioada dentiției mixte, arcadele și maxilarele copilului sunt încă în dezvoltare, iar aspectul danturii se modifică. Totuși, atunci când există o înghesuire evidentă, erupții în poziții neobișnuite sau lipsă de spațiu, este recomandată evaluarea stomatologică și, dacă este cazul, ortodontică. Spațiile dintre dinții de lapte sunt normale? Da. Spațiile dintre dinții temporari pot fi chiar favorabile pentru viitoarea dentiție permanentă. Dinții permanenți sunt, în general, mai mari decât cei temporari, iar existența spațiilor între dinții de lapte poate contribui la acomodarea lor pe arcadă. Dacă dinții temporari sunt foarte apropiați sau există deja înghesuire, nu înseamnă automat că va exista o problemă ortodontică, dar evoluția dentiției merită urmărită. Ce se întâmplă dacă dintele permanent apare înainte să cadă cel de lapte? Este o situație întâlnită destul de frecvent, mai ales la incisivii inferiori. Uneori, dintele permanent erupe în spatele dintelui temporar, înainte ca acesta să fi căzut complet. Aspectul poate fi descris de părinți ca un „al doilea rând de dinți”. Nu este obligatoriu să reprezinte o urgență, dar copilul ar trebui evaluat de medicul stomatolog. În funcție de mobilitatea dintelui temporar, poziția celui permanent și spațiul disponibil, medicul va stabili dacă este suficientă monitorizarea sau dacă este necesară intervenția. Ce se întâmplă dacă un dinte de lapte nu cade? Uneori, un dinte temporar poate rămâne pe arcadă mai mult decât era de așteptat. Cauzele pot fi diferite, inclusiv particularități ale erupției dintelui permanent sau, în anumite cazuri, absența succesorului permanent. Persistența unui dinte de lapte trebuie evaluată stomatologic și nu este recomandat ca părintele să încerce să îl extragă forțat acasă. Dacă este necesar, medicul poate recomanda o radiografie pentru a vedea poziția și dezvoltarea dintelui permanent. Când ar trebui copilul dus la medicul stomatolog? Vizita la stomatolog nu ar trebui făcută doar atunci când apare durerea. Controalele periodice permit identificarea problemelor într-un stadiu precoce și monitorizarea dezvoltării dentiției. Este recomandat să solicitați o evaluare mai ales dacă observați: pete albe, maronii sau negre pe dinți; carii vizibile; durere dentară; sensibilitate la rece, cald sau dulce; gingie umflată în apropierea unui dinte; apariția unei umflături sau a unui abces; respirație neplăcută persistentă; un dinte de lapte pierdut mult prea devreme; un dinte permanent care erupe în spatele celui temporar; dinți permanenți care par să nu aibă suficient spațiu; un dinte temporar care nu cade; traumatisme dentare; dificultăți la masticație; modificări evidente ale mușcăturii. Lipsa durerii nu garantează lipsa unei probleme dentare. Cariile pot evolua o perioadă fără simptome evidente. Cum pot părinții să protejeze dinții de lapte? Prevenția începe de acasă, dar trebuie completată de controale stomatologice periodice. Periajul dentar Dinții trebuie periați de două ori pe zi, dimineața și seara, cu o pastă de dinți cu fluor adecvată vârstei și recomandărilor medicului. Copiii mici nu au dexteritatea necesară pentru un periaj complet, astfel încât au nevoie de ajutorul și supravegherea unui adult. Curățarea spațiilor dintre dinți Atunci când dinții sunt în contact, medicul poate recomanda și folosirea mijloacelor de igienizare interdentară potrivite vârstei copilului. Limitarea expunerii frecvente la zahăr Nu contează numai cantitatea de zahăr consumată, ci și frecvența expunerii. Gustările dulci și băuturile îndulcite consumate frecvent pe parcursul zilei pot crește riscul apariției cariilor. Apa ar trebui să rămână principala băutură pentru hidratarea zilnică. Controale stomatologice periodice Medicul poate observa leziuni carioase aflate într-un stadiu în care părintele încă nu vede nimic neobișnuit. În funcție de riscul individual de carie, medicul va recomanda frecvența controalelor și metodele preventive potrivite. Sigilarea dinților permanenți După erupția molarilor permanenți, medicul poate evalua dacă este indicată sigilarea șanțurilor și fosetelor pentru reducerea riscului de carie la nivelul suprafețelor vulnerabile. De ce prevenția în copilărie poate conta pentru sănătatea dinților permanenți? O dentiție temporară sănătoasă îi permite copilului să ajungă la perioada de schimbare a dinților în condiții mai bune. Obiectivul nu este doar să tratăm fiecare carie separat, ci să păstrăm sănătatea orală pe parcursul perioadei în care copilul trece de la dentiția temporară la cea permanentă. Această perioadă este importantă deoarece în doar câțiva ani se produc schimbări majore: dinții temporari încep să cadă, erup primii molari permanenți, apar incisivii permanenți, arcadele se dezvoltă, iar medicul poate identifica din timp eventualele probleme de spațiu sau de erupție. De aceea, controalele regulate în copilărie au și un rol de monitorizare a dezvoltării dentare, nu doar de identificare a cariilor. Mituri despre dinții de lapte „Dinții de lapte nu trebuie tratați pentru că oricum cad.” Fals. Cariile pot provoca durere și infecție și pot determina pierderea prematură a dintelui. „Dacă scoatem mai repede dintele de lapte, îi facem loc celui permanent.” Nu în mod automat. O extracție prematură poate, în anumite situații, să ducă tocmai la pierderea spațiului necesar dintelui permanent. „Dacă nu îl doare, dintele este sănătos.” Fals. Cariile pot evolua fără durere în stadiile inițiale. „Toate măselele unui copil de 6 ani sunt de lapte.” Fals. În jurul acestei vârste pot erupe primii molari permanenți, care trebuie păstrați pe termen lung. „Dinții de lapte nu influențează dantura permanentă.” Fals. Dentiția temporară contribuie la masticație, vorbire și menținerea spațiului pe arcade și face parte din dezvoltarea normală a dentiției permanente. Întrebări frecvente despre dinții de lapte și dinții permanenți Câți dinți de lapte are un copil? Dentiția temporară completă cuprinde 20 de dinți: 10 pe arcada superioară și 10 pe cea inferioară. La ce vârstă încep să cadă dinții de lapte? De obicei, schimbarea începe în jurul vârstei de 6 ani, însă există variații individuale. Trebuie tratată o carie la un dinte de lapte? În multe situații, da. Decizia depinde de profunzimea cariei, starea dintelui, vârsta copilului și timpul estimat până la schimbarea lui. Medicul stabilește conduita potrivită după consultație. Poate o măsea de lapte cariată să afecteze dintele permanent? O infecție asociată unui dinte temporar poate afecta țesuturile din jur, iar dintele permanent aflat în dezvoltare se poate găsi în apropiere. De aceea, infecțiile dentare la copii trebuie evaluate și tratate. Ce fac dacă un dinte de lapte a fost scos prea devreme? Programați copilul la un control stomatologic. Medicul va evalua spațiul rămas, dezvoltarea dintelui permanent și necesitatea unui menținător de spațiu. Este obligatoriu menținătorul de spațiu după o extracție? Nu. Indicația depinde de dintele pierdut, vârsta copilului, spațiul disponibil, stadiul erupției dintelui permanent și alți factori individuali. Este normal ca dinții de lapte să aibă spații între ei? Da. Spațiile pot fi normale și pot fi utile deoarece dinții permanenți care îi înlocuiesc sunt mai mari. Dintele permanent a ieșit, dar cel de lapte nu a căzut. Ce fac? Este indicat un consult stomatologic. Medicul va verifica mobilitatea dintelui temporar, poziția dintelui permanent și spațiul disponibil și va decide dacă este nevoie de intervenție. Copilul trebuie dus la stomatolog chiar dacă nu îl doare nimic? Da. Controalele preventive permit depistarea cariilor și a problemelor de dezvoltare înainte de apariția durerii sau a complicațiilor. Dinții de lapte sunt fundația unei dentiții sănătoase Dinții de lapte sunt temporari, dar rolul lor nu este deloc temporar. Ei îl ajută pe copil să mestece și să vorbească, participă la dezvoltarea aparatului dento-maxilar și, foarte important, contribuie la păstrarea spațiului necesar pentru erupția dinților permanenți. De aceea, o carie la un dinte de lapte nu trebuie ignorată, iar extracția prematură nu trebuie considerată automat o soluție simplă. Cu prevenție, igienă corectă și controale stomatologice regulate, multe probleme pot fi identificate și tratate înainte să devină dureroase sau să afecteze dezvoltarea dentiției. Dacă observați o carie, un dinte care se mișcă sau cade prea devreme, un dinte permanent care erupe într-o poziție neobișnuită sau pur și simplu doriți să verificați dacă dantura copilului se dezvoltă normal, programați o consultație la ArtisDenta. Pentru programări la ArtisDenta, sunați la 0787 838 575.

Vara este anotimpul concediilor, al băuturilor reci, al înghețatei și al limonadelor savurate în zilele călduroase. Dar dacă, de fiecare dată când bei ceva rece sau mănânci o înghețată, simți o durere bruscă și ascuțită în unul sau mai mulți dinți, este foarte posibil să te confrunți cu sensibilitate dentară. Mulți oameni aleg să ignore această problemă, considerând că este normală sau că va trece de la sine. În realitate, sensibilitatea dentară este adesea primul semnal că există o afecțiune care necesită atenția medicului stomatolog. În acest articol vei afla de ce apar durerile de dinți la rece, ce afecțiuni pot ascunde, cum se tratează și ce poți face pentru ca vacanța ta să nu fie umbrită de dureri dentare. Ce este sensibilitatea dentară? Sensibilitatea dentară reprezintă o durere scurtă, intensă și bine localizată, care apare atunci când dintele intră în contact cu anumiți stimuli, precum: băuturi reci; înghețată; apă foarte rece; alimente fierbinți; dulciuri; alimente acide; aer rece inspirat pe gură; periajul dentar. Durerea apare deoarece stratul protector al dintelui (smalțul) s-a subțiat sau rădăcina dintelui a rămas expusă. În aceste situații, stimulii ajung la dentină, un țesut care conține numeroși tubuli microscopici conectați cu nervul dintelui. Rezultatul este senzația caracteristică de durere ascuțită. De ce dor dinții la rece? Există numeroase cauze care pot provoca sensibilitate dentară. Identificarea corectă a acestora este esențială pentru alegerea tratamentului potrivit. 1. Retracția gingivală Pe măsură ce gingia se retrage, rădăcina dintelui rămâne expusă. Spre deosebire de coroana dintelui, rădăcina nu este protejată de smalț, ceea ce o face mult mai sensibilă la temperaturi. Retracția gingivală poate apărea din cauza: bolii parodontale; periajului agresiv; scrâșnitului dinților; înaintării în vârstă. 2. Uzura smalțului dentar Smalțul este cel mai dur țesut din organism, însă nu se poate regenera. Acesta poate fi afectat de: consumul frecvent de băuturi acidulate; citrice în exces; băuturi energizante; reflux gastroesofagian; periaj foarte agresiv; utilizarea unei periuțe cu peri duri. Pe măsură ce smalțul se subțiază, dintele devine din ce în ce mai sensibil. 3. Cariile dentare O carie aflată în stadiu incipient poate să nu doară permanent, însă poate provoca durere la rece, dulce sau cald. Acesta este unul dintre cele mai frecvente motive pentru care pacienții ajung la medic. 4. Dinți fisurați Fisurile dentare sunt uneori invizibile cu ochiul liber. Acestea permit pătrunderea stimulilor către nervul dintelui și pot provoca dureri doar în anumite situații, ceea ce le face dificil de identificat fără un consult stomatologic. 5. Obturații (plombe) deteriorate O plombă veche, infiltrată sau desprinsă poate permite pătrunderea bacteriilor și a lichidelor reci în interiorul dintelui. În astfel de cazuri este necesară înlocuirea obturației. 6. Albirea dentară Este normal ca după o procedură profesională de albire să existe o sensibilitate temporară. Aceasta dispare, de regulă, în câteva zile și poate fi controlată cu produse speciale recomandate de medicul stomatolog. 7. Boala parodontală Inflamația gingiilor și afectarea țesuturilor de susținere ale dinților pot determina retracție gingivală și sensibilitate accentuată. Cu cât tratamentul este început mai devreme, cu atât prognosticul este mai bun. 8. Bruxismul (scrâșnitul dinților) Persoanele care scrâșnesc dinții în timpul nopții pot uza treptat smalțul, ceea ce favorizează apariția sensibilității dentare. Cum îți dai seama că este vorba despre sensibilitate dentară? Cele mai frecvente simptome sunt: durere scurtă și ascuțită la rece; disconfort la băuturi fierbinți; sensibilitate la dulce; durere în timpul periajului; senzație neplăcută la inspirarea aerului rece; durere care dispare imediat după îndepărtarea stimulului. Dacă durerea persistă minute sau chiar ore după contactul cu recele, este posibil să existe o inflamație a nervului dentar și este necesar un consult cât mai curând. Este normal să doară dinții la rece? Nu. Deși sensibilitatea dentară este foarte frecventă, ea nu trebuie considerată normală. În majoritatea cazurilor, reprezintă un semnal că există o problemă care trebuie identificată și tratată. Cu cât intervenția este mai rapidă, cu atât tratamentul este mai simplu și mai puțin costisitor. De ce se accentuează sensibilitatea vara? Vara, dinții sunt expuși mai des la diferențe mari de temperatură. Printre cele mai frecvente situații se numără: consumul de înghețată; băuturile cu gheață; limonade foarte reci; cocktailurile; alternarea alimentelor fierbinți cu cele reci; deshidratarea, care poate reduce cantitatea de salivă și protecția naturală a dinților. Tocmai de aceea, multe persoane observă sensibilitatea dentară în perioada concediilor. Ce NU trebuie să faci dacă te dor dinții la rece Mulți pacienți încearcă să rezolve problema acasă, însă unele obiceiuri pot agrava situația. Evită: să ignori durerea luni întregi; să mesteci doar pe partea opusă; să folosești remedii improvizate fără recomandarea medicului; să amâni consultul până după vacanță; să periezi foarte agresiv dinții; să consumi frecvent băuturi acidulate. Cum tratează medicul stomatolog sensibilitatea dentară? Tratamentul depinde întotdeauna de cauza sensibilității. În urma consultației, medicul poate recomanda: Fluorizare profesională Aplicarea unor produse cu fluor ajută la reducerea sensibilității și la întărirea smalțului. Desensibilizarea dentară Există produse profesionale care închid tubulii dentinari și reduc rapid durerea. Tratarea cariilor Dacă sensibilitatea este provocată de o carie, aceasta trebuie îndepărtată și restaurată prin obturație. Înlocuirea plombelor defecte Obturațiile infiltrate sau deteriorate vor fi înlocuite pentru a elimina cauza durerii. Tratamentul bolii parodontale Dacă sensibilitatea este provocată de retracția gingivală, este necesar tratamentul afecțiunii parodontale și monitorizarea atentă a gingiilor. Gutieră pentru bruxism În cazul pacienților care scrâșnesc dinții, gutiera de protecție poate preveni uzura suplimentară a smalțului. Tratament endodontic Atunci când nervul dintelui este afectat ireversibil, tratamentul de canal poate fi soluția pentru salvarea dintelui și eliminarea durerii. Ce poți face acasă pentru a reduce sensibilitatea? Până ajungi la medic, poți urma câteva recomandări: folosește o periuță cu peri moi; periază delicat, fără presiune excesivă; utilizează o pastă de dinți destinată dinților sensibili; evită alimentele foarte acide; limitează consumul băuturilor carbogazoase; nu consuma alimente extrem de reci imediat după cele fierbinți; respectă o igienă orală corectă. Aceste măsuri pot reduce disconfortul, însă nu tratează cauza. Când trebuie să mergi urgent la stomatolog? Programează un consult cât mai curând dacă: durerea apare frecvent; sensibilitatea devine din ce în ce mai intensă; un singur dinte este foarte sensibil; apare și durere la cald; observi umflături ale gingiei; există sângerări gingivale; durerea persistă după îndepărtarea stimulului rece. Cum poți preveni sensibilitatea dentară? Prevenția este cea mai eficientă metodă. Este recomandat să: efectuezi controale stomatologice la fiecare 6 luni; realizezi detartrajul și periajul profesional conform recomandării medicului; folosești o tehnică corectă de periaj; alegi o periuță cu peri moi; limitezi consumul de băuturi acide; tratezi cariile din stadii incipiente; porți gutieră dacă scrâșnești dinții; nu amâni vizita la stomatolog atunci când apare sensibilitatea. Întrebări frecvente Sensibilitatea dentară poate dispărea de la sine? Uneori poate deveni mai puțin intensă, însă cauza care a provocat-o rămâne. Fără tratament, problema poate evolua. Pasta pentru dinți sensibili este suficientă? Poate reduce simptomele, dar nu înlocuiește consultația stomatologică și tratamentul cauzei. Este normal ca doar un singur dinte să fie sensibil? Da. În multe cazuri, acest lucru poate indica existența unei carii, a unei fisuri sau a unei plombe deteriorate. Copiii pot avea sensibilitate dentară? Da. Și copiii pot prezenta sensibilitate, mai ales în cazul cariilor, eroziunii smalțului sau fisurilor dentare. Pot merge în vacanță dacă mă dor dinții la rece? Dacă sensibilitatea este recent apărută, este recomandat să efectuezi un control înainte de plecare. O problemă aparent minoră poate evolua și îți poate transforma concediul într-o urgență stomatologică. Durerea de dinți la rece nu este doar un disconfort trecător. De cele mai multe ori, reprezintă un semnal că există o problemă dentară care necesită atenția medicului stomatolog. Fie că este vorba despre o carie, o fisură, retracție gingivală sau uzura smalțului, diagnosticul precoce poate preveni tratamente complexe și poate păstra sănătatea dinților pe termen lung. Nu lăsa sensibilitatea dentară să îți strice vacanța sau activitățile de zi cu zi. O consultație efectuată la timp îți poate reda confortul și liniștea. Te confrunți cu dureri de dinți la rece sau cu sensibilitate dentară?  Programează-te la ArtisDenta pentru un consult complet.  Sună acum la 0787 838 575 și află cauza exactă a disconfortului tău înainte ca problema să se agraveze.